Conform Mediafax: Mihail Kalașnikov, arhitectul celebrului AK-47, a visat să fie poet înainte de a deveni faimos pentru invenția sa militară. Născut în satul Kuria, al 17-lea dintr-o familie numeroasă, Kalașnikov a avut o copilărie marcată de colectivizarea stalinistă. Tatăl său a fost declarat „kulak”, iar familia a fost deportată în Siberia, unde tatăl a murit. Această experiență a lăsat urme adânci asupra sa.
Trauma experienței siberiene și pasiunea pentru poezie
Deși lumea îl cunoaște ca inventator, Mihail Kalașnikov a avut o latură artistică puternică. El își dorea să devină poet, scriind versuri toată viața și publicând mai multe volume. Într-o declarație, a spus: „E plină lumea de poeți mediocri și fără mine… am preferat să mă duc pe altă cale”. Această pasiune pentru literatură a coexistat cu fascinația sa pentru mecanică. S-a căsătorit de două ori, cea de-a doua soție, Ekaterina Viktorovna Moiseeva, fiind inginer și contribuind la transpunerea ideilor sale în proiecte tehnice. Cei patru copii ai săi, Nelli, Elena, Natalia și Victor, au dus mai departe moștenirea familială.
Nașterea și succesul AK-47
Drumul spre celebra armă a început în timpul celei de-a Doua Război Mondial. Rănit grav într-o bătălie, Kalașnikov a ajuns într-un spital unde a auzit poveștile soldaților despre dezavantajul infanteriei sovietice în fața armelor automate germane. Acest lucru l-a motivat să creeze prima sa armă, un pistol-mitralieră în 1942. Deși inițial neadoptat de armata sovietică, talentul său a fost recunoscut, trimițându-l la un centru de cercetare.
În 1943, odată cu introducerea unui nou cartuș de 7,62×39 mm, a fost lansat un concurs pentru proiectarea unei arme compatibile. După ani de muncă și prototipuri, modelul său a fost declarat câștigător în 1947, adoptat oficial de armata sovietică în 1949 sub denumirea „Avtomat Kalașnikova obrazța 1947 goda”, de unde provine abrevierea AK-47.
Factorii care au propulsat AK-47 spre celebritate
Popularitatea mondială a pistolului-mitralieră AK-47 se datorează mai multor factori cheie. Războiul Rece a jucat un rol semnificativ, Pactul de la Varșovia permițând livrarea și producția sub licență a armei în numeroase țări din blocul estic. Costul redus de producție, datorită numărului mic de piese mobile și simplității designului, a permis fabricarea în masă.
Fiabilitatea sa extremă, de necontestat în condiții vitrege precum noroi, nisip sau frig, a contribuit la construirea unei reputații solide, necesitând o întreținere minimă. AK-47 a fost prezentă în aproape toate marile războaie de decolonizare din anii ’50-’80, fiind furnizată de Uniunea Sovietică și China mișcărilor de eliberare. În cele din urmă, arma a devenit un simbol, apărând chiar pe steagul Mozambicului și devenind unul dintre cele mai recunoscute obiecte ale secolului XX, integrată profund în cultura populară.
Nepotul său, Igor Kalașnikov, a încercat să transforme numele familiei într-un brand comercial, licențiind diverse produse. Cu toate acestea, familia a pierdut ulterior drepturile asupra mărcii AK-47, în urma unui proces cu concernul rus Kalașnikov.
Spre sfârșitul vieții, Mihail Kalașnikov și-a exprimat adesea tulburarea față de utilizarea armei sale în conflicte violente și de către grupări criminale și teroriste. În anul 2012, chiar înainte de moarte, el i-a trimis o scrisoare Patriarhului Kirill al Rusiei, întrebându-se despre responsabilitatea sa morală. Patriarhul i-a răspuns că responsabilitatea revine celor care folosesc arma în scopuri nedrepte, nu creatorului ei destinat apărării țării.
Sursa: Mediafax
