Criza globală a îngrășămintelor, declanșată de conflictul din Orientul Mijlociu, amenință să devină o problemă majoră pentru securitatea alimentară la nivel mondial. Blocada Strâmtorii Hormuz, una dintre cele mai strategice rute maritime, a dus la perturbarea fluxurilor de gaze naturale și, implicit, la creșterea prețurilor pentru produsele agricole esențiale.
Impactul blocadei asupra prețurilor și producției agricole
Până în prezent, prețurile pentru îngrășăminte au cunoscut creșteri semnificative. Ureea s-a scumpit cu 50%, amoniacul cu 20%, în timp ce motorina, vitală pentru utilajele agricole, a înregistrat o creștere de 60%. Aceste variații influențează direct costurile de producție în agricultură și, implicit, capacitatea fermierilor de a asigura recoltări suficiente pentru populație.
În Statele Unite, unde dificultățile financiare deja afectau fermierii, cifrele livrate arată o creștere cu 46% a numărului de falimente în sectorul agricol anul trecut. Fermierii sunt astfel puși în imposibilitatea de a alege între a cultiva în pierdere, a trece la culturi mai ieftine sau a renunța complet la terenuri.
Roliul strategtic al Orientului Mijlociu în economia globală a îngrășămintelor
Deși această regiune nu este renumită pentru producția agricolă, Orientul Mijlociu are un rol crucial în lanțul de aprovizionare cu îngrășăminte. Qatarul, de exemplu, furnizează 15% din ureea mondială și controlează jumătate din comerțul internațional cu acest produs. Închiderea fluxurilor comerciale din zonă afectează fabricile din țări mari consumatoare, precum India și Pakistan.
Profesorul Anthony Ryan de la Universitatea din Sheffield avertizează că, dacă s-ar abandona complet utilizarea îngrășămintelor minerale, jumătate din populația globului ar fi expusă unui risc major de foamete. Criza de la Mijlociu a schimbat echilibrul pieței mondiale, favorizând și Russia și Belarus, principalele exemple de exportatori, precum și influențând deciziile Chinei de suspendare temporară a exporturilor pentru protejarea propriei piețe interne.
Tensiuni în politicile alimentare și controverse asupra biocombustibililor
Pe fondul crizei, politicile promovării biocombustibililor sunt puse sub semnul întrebării. În SUA și Australia, creșterea proporției de etanol în benzină a dus la o reducere a alimentării pieței alimentare cu cereale. Această practică, criticată de specialiști precum Paul Behrens de la Universitatea Oxford, ar duce la „arderea a aproximativ 15 milioane de pâini în fiecare zi pentru biocombustibili”.
Eșecul recoltei din 1788 a contribuit deja la declanșarea Revoluției Franceze, în timp ce foametea din perioada inuită a Manilor a generat revolte în Europa. Creșterile bruște ale prețurilor alimentare au fost frecvent urmate de instabilitate socială și politică, iar criza actuală nu face excepție. La nivel global, guvernele încearcă să compenseze deficitul de îngrășăminte și cereale prin relaxarea sancțiunilor, dar infrastructura slab dezvoltată din țări precum Venezuela și Belarus limitează semnificativ această posibilitate.
După cumulul de tensiuni și restricții, se anunță că în 15 aprilie 2023, organizațiile internaționale vor explora măsuri pentru stabilizarea pieței de îngrășăminte și pentru evitarea penuriei de alimente în populațiile cele mai vulnerabile.
