Robert Peary, ofițer în Marina Americană, a devenit celebru pentru revendicarea sa de a fi fost primul om care a ajuns la Polul Nord. Deși oficialitatea acestui fapt a fost mult timp subiect de controverse, povestea sa rămâne una dintre cele mai cunoscute din istoria explorării polare.
O carieră dedicată explorării arctice
Peary și-a început cariera în anii 1880, ca asistent-șef într-o expediție în Nicaragua, însă pasiunea pentru zonele înghețate ale lumii l-a condus către expedii în Groenlanda și Canada. Între 1886 și 1897, a condus cinci astfel de misiuni, adunând experiență și verificându-și metodele de supraviețuire în condiții extreme. În 1905, a pornit din New York la bordul navei Roosevelt, într-o expediție finanțată de președintele Theodore Roosevelt, vizând atingerea Polului Nord.
Nava sa, considerată ultramoderne pentru vremea respectivă, avea capacitatea de a tăia ghețurile și de a avansa printre capcanele de gheață ale Arcticii. Cu toate acestea, condițiile severe ale zonei l-au împiedicat să-și atingă scopul la prima încercare.
Controverse și suspiciuni în jurul succesului din 1909
Peary a revenit în 1909, de data aceasta cu o echipă formată din 24 de bărbați, 19 sănii și 133 de câini. La 6 aprilie 1909, a anunțat că a ajuns la Polul Nord, alături de Matthew Henson, un american de culoare, și patru membri ai echipajului său. Această descoperire a fost recunoscută, iar Peary a primit medalii și a fost onoarat drept primul om care ajunsese la vârful planetei.
Însă, după întoarcere, acesta s-a confruntat cu acuzații de nesinceritate. Un fost partener de expediții, Frederick A. Cook, susținea că fusese primul care a atins Polul Nord, cu un an înainte. Deși Cook nu a oferit probe concrete, scepticii au început să pună la îndoială afirmația lui Peary.
Critici au fost formulate și în privința metodologiei de verificare a poziției sale. Mulți specialiști au susținut că calotele glaciare din zonă puteau deforma calculele și să inducă în eroare. În plus, cei cinci bărbați cu care fusese în acea expediție nu aveau cunoștințele necesare pentru a confirma cu exactitate coordonatele.
De-a lungul anilor, Peary a fost criticat și pentru tratamentul aplicat echimoșilor, pe care i-a adus din zonele polare și apoi i-a prezentat publicului ca pe niște „localnici” ai Arcticii, unii dintre ei pierzându-și viața. Mai mult, s-a descoperit că a avut o relație cu o femeie eschimoasă și că a devenit tatăl unui copil altei femei din acea zonă.
Alte realizări și perspective asupra punctului septentar
Până în prezent, susținătorii reușitei lui Wally Herbert, care în 1969 a ajuns la Polul Nord pe jos, și al norvegianului Borge Ousland, care a făcut același lucru în 1994, consideră că aceștia au atins rezultatul real, lipsit de polemici.
Existența primilor oameni care au ajuns pe Polul Nord fără sprijin a fost pentru mulți un reper drept, dar adevărul despre primul care a făcut acest lucru pe cont propriu, fără ajutoare umane, rămâne până în prezent sub semnul întrebării.
Potrivit datelor oficiale, la 6 aprilie 1969, Wally Herbert a devenit primul om care a atins Polul Nord cu ajutorul câinilor și al echipamentului primit din avion, fiind recunoscut internațional. În același timp, norvegianul Borge Ousland, în 1994, a reușit această performanță în mod independent, pornind din zona Arcticii pe jos.
După aceste evenimente, discuțiile cu privire la validitatea și veridicitatea succesului din 1909 continuă să stârnească controverse. În 2023, Agenția Națională de Explorare Polară anunță organizarea unei expediții de verificare, programată pentru prima jumătate a lunii iulie, menită să clarifice dacă Peary și echipa sa au fost, cu adevărat, primii oameni care au atins Polul Nord.
